Tritonul cu creastă ( Triturus cristatus)
Denumire: Triton cu creastă
Denumire științifică: Triturus cristatus
Tritonul cu creasta este cea mai mare specie de triton din Europa (femelele pot ajunge pana la 18 cm), de asemenea este si cea mai periclitata. Are un corp robust, piele rugoasa, capul este lat, botul rotunjit si coada aproximativ egala cu restul corpului. In perioada de reproducere prezinta o creasta dorsala inalta si dintata care se intinde de la cap pana la varful cozii. Coloritul este brun-închis spre negru, cu pete albe pe lateral, inclusiv pe cap. Abdomenul este galben spre portocaliu cu pete negre ce formeaza un model specific fiecarui individ. Are nevoie de balti mari bogate in vegetatie care sa ii ofere protectie. Stă în apă între lunile martie-iunie (unele exemplare rămân tot timpul anului), apoi iese pe uscat, dar rămâne în apropiere și își desfășoară activitatea pe timp de noapte. Ziua stă ascuns sub pietre, în găuri din pământ, sub frunzar sau buşteni căzuţi. Atunci când este deranjat, secretă o substanţă albicioasă toxică, cu miros caracteristic.
Tritonul cu creasta ( Triturus cristatus) este o specie pradatoare foarte vorace. Se hraneste cu artropode, rame, mormoloci si chiar alti tritoni.
In perioada martie-aprilie masculii se adună în grupuri şi execută dansuri nupţiale în faţa femelelor. Acestea depun peste 100 de oua izolate pe plante. Larvele eclozeaza dupa 2-3 saptamani.
Specia este vulnerabila pana in jurul luni iulie cand larvele isi incheie metamorfoza. Modificarile mediului acvatic pot influenta supravietuirea viitoarei generatii.
Tritonul cu creastă este o specie predominant acvatică, preferând ape stagnante sau lin curgătoare. Poate fi întâlnit şi în bazine artificiale (locuri de adăpat, iazuri, piscine), rareori în şanţuri sau urme de cauciucuri acoperite cu apă. In perioada terestra prefera padurile de foiase si pot parcurge cateva sute de metri intre habitatul acvatic si cel terestru.
Este întâlnit în mare parte din Europa centrală şi de nord, din nordul Franţei şi Marea Britanie până în Munţii Urali. În România, este răspândit aproape pretutindeni, la altitudini cuprinse între 100-1000 m, lipsind doar din Dobrogea şi lunca Dunării, unde este înlocuit de Triturus dobrogicus.





All rights reserved © 2023. Made by Bogdan C