Lupul (Canis lupus)

In România, lupii sunt întâlniţi din Delta Dunării până în pădurile alpine. Ei preferă zonele împădurite, dar coboară şi în regiunile de deal cu mărăcinişuri.

Lupul se aseamănă cu un câine. Este un animal robust şi suplu, lung de 150 cm, cu înălţimea la greabănde 70-90 cm şi greutatea de 30-70 kg. Coada este stufoasă, o poartă îndreptată în jos şi poate atinge 80 cm.

Blana este de culoare brun-cenuşie, cu variaţii diverse. Vara, blana este de culoare mai închisă, apoi năpârleşte, iar în anotimpul de iarnă, blana devine mai deschisă. Pieptul este puternic, gâtul este scurt şi gros, capul mare, prevăzut cu un bot alungit, triunghiular, cu mustăţi lungi şi dese. Ochii sunt puţin oblici, mai depărtaţi în comparaţie cu cei ai câinelui, cu pupila rotundă. Urechile sunt ascuţite şi ridicate totdeauna în sus. Are canini puternici, cu care sfâşie prada. Se ştie că lupul nu poate întoarce capul, dar are un gât musculos cu care poate căra prada oricât ar fi de grea. Picioarele sunt lungi, cu 4 degete la membrele dinainte şi cu 5 degete la cele din spate. Toate degetele labelor au unghii neretractabile, iar urmele lupului sunt de formă mai lunguiaţă, imprimate în linie dreaptă, lupul având degetele picioarelor dinainte mai apropiate decât la câine. Mersul lupului este la pas şi aleargă doar când prinde prada sau este speriat.

Simţurile acestui animal sunt foarte bine dezvoltate. In special văzul şi auzul (aude de 6 ori mai bine ca omul), putând vâna atât ziua, cât şi noaptea.

Lupul este foarte rezistent, parcurgând într-o noapte 40-50 de km. El are mai multe feluri de strigăte: lupul adult urlă mai gros, femela mai subţire, iar glasul puilor de lup este un schelălăit.

Este un animal foarte inteligent, este nomad, schimbându-şi mereu locul de trai.

Familia este compusă dintr-un lup, lupoaică şi 4-6 pui. După împerechere (februarie-martie), lupoaica se retrage într-un loc ferit (râpe împădurite), unde asistată de unul din pretendenţi, pregăteşte naşterea puilor. In această perioadă lupii nu parcurg mai mult de 3-5 km pentru căutarea hranei. La naştere, puii sunt surzi şi orbi timp de 10-14 zile. Puii sunt alăptaţi aprox. 6 săptămâni, timp în care lupoaica părăseşte mai rar bârlogul, hrana fiind asigurată de mascul. Lupoaica fată o singură dată pe an, este o mamă devotată şi îşi apără cu mult curaj puii de eventualii duşmani. Dacă găseşte alţi pui rătăciţi prin pădure îi creşte ca pe proprii pui.

Durata medie de viaţă este de 15-16 ani.

Vara, trăieşte singuratic, hrănindu-se cu orice (şoareci, broaşte etc.). Dar iarna, lupii atacă în haite şi urlă înfiorător, iar când sunt înfometaţi se devorează între ei. O haită este formată din 5-20 de lupi şi condusă de o pereche conducătoare (alfa).

Lupul atacă turme de oi, vaci, boi, cai, iar când este flămând consumă până la 10 kg de carne, pe care o înghite fară să o mestece şi apoi, cu burta plină, se culcă în apropierea prăzii.

El mai vânează şi animale bolnave sau bătrâne, având un rol de igienizare. La nevoie este şi omnivor, putând supravieţui cu fructe, scoarţă de copac etc., dar poate trăi fară hrană chiar şi o săptămână.

Lupul nu are duşmani naturali.

Lupul era vânat pentru trofeu (craniu şi blană). Acum, el este protejat de lege prin convenţii internaţionale, deoarece în Europa efectivele lui sunt în pericol de dispariţie, ceea ce ar duce la dezechilibre ecologice.

Pe teritoriul României, există o singură rezervaţie de lupi, la 20 de km de Zărneşti, pe Valea Bârsei.

Contrar poveştilor, se spune că lupul nu atacă omul. Totuşi, se cunosc cazuri când vara, nişte oameni, au fost atacaţi de un lup turbat sau în timpul iernii alţi oameni au fost atacaţi de o haită de lupi înfometaţi

0 комментов

0

0

0